1963-1964. Snu încearcă să se descurce cu idiosincraziile țării și cu dificultățile limbii portugheze. Ea începe să citească în portugheză. Face parte din familia Abecassis, dar e nemulțumită de pasivitatea vieții sale.
Maria Armanda răspunde la apelul prietenului Sttau Monteiro de a mijloci în favoarea studentului arestat, Gabriel, fiul tipografului. Ea recurge la o prietenie de familie și se confruntă cu un înalt funcționar al statului pentru a-l apăra pe Gabriel. Traducerile pe care le face împreună cu soțul ei o ajută să-și facă un rost. Maria Armanda hrănește visul de a scrie și a intra în jurnalism. Cu toate acestea, presiunea din viața de zi cu zi începe să le afecteze relația. Snu, pusă în faţa problemei cenzurii, prin lectura comparativă în limba franceză şi portugheză a unei traduceri a Anei Karenina, ia decizia de a înființa o editură în Portugalia: Publicaţiile Dom Quijote. Tânărul Gabriel, eliberat din închisoare, primește o scrisoare care îl anunță că este recrutat în armată.
Fii primul care comentează.